Vlad Soare, președinte FEDBET: “Am reușit să ne prezentăm în fața autorităților ca o singură voce”
Cum comentați ultimele proiecte legislative de modificare a legislației în domeniul jocurilor de noroc aflate în Parlament în diverse stadii?
În primul rând, nu există niciun studiu pe care inițiatorii se bazează, ci doar percepții personale. În al doilea rând, este necesar ca atunci când se depun astfel de inițiative să existe studii la bază sau experiența unor profesioniști în domeniu, care să indice soluțiile științifice ce pot rezolva problemele pe care le-am descoperi în urma efectuării unor studii. În al treilea rând, deși nu știm dacă avem o problemă, care este dimensiunea ei și care sunt metodele cele mai bune pentru a le rezolva, întrucât nu avem studii, avem, în schimb, certitudinea unui viitor impact economic și social negativ.
Prin adoptarea acestor proiecte legislative industria de land-based va dispărea aproape în totalitate și automat și cele 1,6 miliarde de euro pe care le generează la bugetul de stat. Vorbim despre o cifră importantă care o plasează în primele 10 industrii ale României.
Mai mult, a doua zi ar deveni șomeri 44.000 de oameni, iar industrii ca sportul, cultura și cinematografia ar fi în pragul colapsului întrucât sumele pe care le percepeau de la industria jocurilor de noroc s-ar diminua dramatic.
De asemenea, nivelul de criminalitate organizată va crește. University of Nevada a realizat un studiu care a arătat că nivelul de criminalitate organizată a crescut îngrijorător acolo unde statele au interzis jocurile de noroc, întrucât toată activitatea s-a mutat în economia neagră.
În final, atrag atenția că prin toate aceste modificări și propuneri de modificări, statul a eșuat în a-și mai îndeplini obligația constituțională de a asigura predictibilitatea legii.
Odată cu apariția FEDBET am putea spune că industria de jocuri de noroc începe să crească în coerență, mai ales la nivelul mesajelor?
Cu siguranță! După cum știți, cele trei mari asociații de jocuri de noroc (ROMBET, Romanian Bookmakers și ROMSLOT) au înțeles necesitatea ca interesele lor comune să fie reprezentate de o singură Federație, cu o misiune comună, la nivel de industrie. Astfel, FEDBET – Federația Organizatorilor de Jocuri de Noroc – a fost înființată ca federație a industriei de jocuri de noroc din România, având ca membri fondatori două asociații de jocuri de noroc, ROMBET și Romanian Bookmakers, în vreme ce ROMSLOT are un parteneriat solid cu Federația, urmând ca împreună să parcurgem etapele pentru ca aceasta să devină și membru activ.
De la înființare, toate cele trei entități au colaborat pentru a stabili interesele comune pentru industrie, astfel încât pozițiile diferite și uneori antagonice să fie evitate, atingându-se prin acest fel obiective în beneficiul tuturor, atât al operatorilor de retail, cât și al celor din online.
În cele două luni de când Federația a devenit activă, cele 3 asociații au lucrat împreună și am reușit sub această cupolă comună să ne organizăm mai bine, să avem mesaje comune și poate cel mai important, am reușit să ne prezentăm în fața autorităților ca o singură voce. În acest sens, prezența noastră în comisiile parlamentare a devenit constantă, au fost redactate o serie de documente de lucru, amendamente, analize, adrese, s-a organizat o masă rotundă cu mai mulți parlamentari, au fost multe întâlniri cu factorii de decizie din industriile afectate, am dovedit că studiile care erau invocate în spațiul public, în realitate, nu există, etc.
Prin toată această reorganizare și repoziționare am început să reclădim dialogul au autoritățile și pentru aceasta trebuie să le mulțumesc tuturor politicienilor care au înțeles că doar dacă stăm împreună ne putem înțelege specificul industriei, potențialele probleme și, ulterior, putem căuta soluțiile cele mai bune.
Totodată, Federația are o relație foarte bună, transparentă și constructivă cu conducerea ONJN, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure.
Care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă în acest moment industria de jocuri de noroc din țara noastră pentru a fi mai credibilă și mai puternică?
Nouă ni se reproșează trei lucruri: prezența minorilor în săli, nivelul de dependență și vizibilitatea industriei. Chiar dacă aceste narative sunt mult distorsionate, cred că industria trebuie să facă un efort suplimentar pe aceste trei domenii.
În privința minorilor, deja există reglementare cu privire la acest aspect. Operatorul care este prins cu minori în sală plătește o amendă mare și îi este suspendată licența. Mai mult, prezența minorilor în sălile de jocuri de noroc trebuie corelată cu cifrele de la ONJN, iar acestea ne arată că situația este chiar bună. Evident, trebuie să lucrăm astfel încât asemenea cazuri să nu mai existe, însă cifrele oficiale de la ONJN sunt departe de cele vehiculate în spațiul public.
În ceea ce privește dependența, reiterez faptul că nu există studii actuale dedicate. Există un singur studiu al Comisiei Europene care arată că la nivelul U.E. dependența față de jocuri de noroc, în funcție de stat, variază între 0,3% și 2,2% din populația adultă (ceea ce oricum este un nivel acceptabil).
Am fi tentați să credem că acolo unde nivelul este de 0,3% legislația este foarte restrictivă, în vreme ce acolo unde dependența atinge cota de 2,2% avem o legislație mai relaxată. În realitate, o astfel de supoziție este falsă.
În mod bizar, cel mai mic nivel al dependenței este în Danemarca (0,3%), țară în care avem cea mai permisivă legislație privind jocurile de noroc și unde există un număr de slot-machines mai mare decât în România la mia de locuitori.
Această simplă statistică ne arată ceva: nu restricțiile de tipul 300 de metri distanță față de X obiectiv sau scoaterea jocurilor în afara orașelor duc automat la o scădere a nivelului de dependență. Din contră, jucătorii se vor muta în zona neagră, nereglementată. În schimb, ceea ce a făcut Danemarca pentru a obține acest nivel scăzut al dependenței, deși are o piață extrem de liberă, a fost să investească masiv în educație. Repet, industria contribuie cu 40 de milioane de euro anual taxă specială pentru combaterea acestui viciu, respectiv aproximativ 700.000 de euro pe an taxă pentru promovarea jocului responsabil. De ce nu există programe educative? De ce tot industria le finanțează prin Asociația Joc Responsabil? Sunt întrebări care trebuie adresate către alte instituții.
Atât politicienii, cât și publicul larg, reproșează industriei noastre că nu face suficient în zona responsabilității. Ce ar trebui făcut, concret, astfel încât să demonstrăm tuturor că suntem implicați în mod serios în stoparea și ameliorarea comportamentelor anumitor persoane care alunecă spre adicție?
Toată situația aceasta este nedreaptă. Clasa politică din România arată cu degetul spre industrie considerând că noi suntem de vină pentru dependență, însă situatia arată că există două taxe specifice pe care statul nu le-a folosit înțelept. Este vorba despre taxa de viciu și taxa pentru promovarea jocului responsabil.
Taxa de viciu este o taxă introdusă în urmă cu ceva ani, care a fost justificată prin ideea că statul român trebuie să adune resurse pentru a combate acest viciu. Din taxa de viciu se strâng anual 40 de milioane de euro. Câte programe pentru combaterea acestui viciu a făcut statul român? Câte centre de tratament pentru adicții a făcut statul român? Zero.
Taxa pentru promovarea jocului responsabil este gestionată de ONJN și s-au strâns aproximativ 6 milioane de euro care nu au fost folosiți pe niciun program pentru promovarea jocului responsabil. Este adevărat că actuala conducere a ONJN este foarte deschisă față de această problemă și sperăm ca, oferindu-le suportul prin Asociația Joc Responsabil, să fie dezvoltate programe de prevenție și de către stat.
Am menționat Asociația Joc Responsabil pentru că este singurul ONG care face programe de prevenție și asigură un număr de 5 ședințe gratuite pentru persoanele vulnerabile. Dar cineva trebuie să plătească aceste ședinte. Cine o face? Industria de jocuri de noroc, deși ea a plătit deja taxe specifice pentru ca statul să deruleze astfel de programe.
Poate fi auto-reglementarea o soluție la problemele industrie noastre? Să încercăm să facem mai multe și să comunicăm mai bine către societate ceea ce facem bine? Vă întreb asta deoarece de-a lungul anilor am auzit din partea companiilor din domeniul nostru care au făcut bine semenilor lor care ne spuneau că: “vrem să fim discreți”…
Așa cum am spus, industria face multe. Pe lângă impactul bugetar pe care îl are (peste 1,3 miliarde de euro doar industria land-based), pe lângă cei aproximativ 44.000 de angajați pe care îi are, pe lângă gradul de colectare al taxelor de peste 98%, față de o medie națională de puțin peste 30%, pe lângă taxele speciale pe care le plătește și din care trăiesc alte industrii (sportul, cinematografia, cultura), industria investește masiv în programe de educare realizate de Asociația Joc Responsabil, susține sportul românesc (nu doar fotbalul), industria aceasta a făcut singurul heliport al unui spital din București și finanțează sute de programe sociale.
Evident, voi auzi pentru a multa oară reacții de genul: “Le faceți ca să vă spălați imaginea”. Mi se pare irelevant. Întrebarea mea este alta: “De ce nu o fac și alții?”
Eu cred că e timpul ca industria, cu eleganță, să reacționeze și să devină mai puțin prezentă la nivel vizual prin reclame și mai vocală prin beneficiile pe care le aduce. Așa poate am schimba și percepția generală.
