În temeiul prevederilor art. 41 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, solicităm respectuos redacției Adevărul publicarea următorului drept la replică privind articolul „Jocurile din spatele jocurilor de noroc”, publicat în ediția tipărită din data de 12.06.2025, respectiv „România, țara cu priorități răsturnate: munca este taxată cu 44%, iar jocurile de noroc doar cu 3%”, publicat pe platforma www.adevarul.ro.
Pentru corecta informare a opiniei publice și a cititorilor, ne vedem nevoiți să intervenim în acest mod, pentru a corecta câteva afirmații inexacte din articolul menționat, mai precis cele referitoare la i) compararea taxării muncii cu impozitul pe câștigurile din jocuri de noroc și ii) afirmațiile eronate privind presupusele scutiri de la plata TVA a operatorilor din domeniul jocurilor de noroc.
„Dacă mergi în fiecare zi la job, statul iți ia taxe 42% din câștig (salariul brut). Dacă mergi în fiecare zi la sala de păcănele și pariuri, statul iți ia taxe 3% din câștig. Industria pariurilor are cea mai mica impozitare dintre toate industriile din România”. Articolul este construit pornind de la opinia tendențioasă a domnului Radu Georgescu care prezintă în mod trunchiat și incomplet regimul fiscal aplicabil industriei jocurilor de noroc din România, încălcând dreptul fundamental al opiniei publice de a fi corect informată de către mijloacele de informare în masă, publice și private, prevăzut de art. 31 din Constituție.
Procentul de 3%, invocat în articol este în realitate impozitul aplicat exclusiv asupra câștigurilor jucătorilor. Compararea acestei taxe punctuale cu nivelul de taxare a muncii – care include contribuții sociale obligatorii și impozit pe salarii, aplicabile unor venituri regulate, garantate prin contracte de muncă – reprezintă o eroare logică și fiscală, întrucât natura veniturilor este fundamental diferită. Câștigul din jocurile de noroc nu este un venit recurent, garantat sau previzibil, cum este salariul rezultat dintr-un contract de muncă. Practic, este ca și cum ai compara „mere” cu „pere” sau taxarea unui loz câștigător cu taxarea unui contract de muncă full-time. Adevărata comparație relevantă ar fi între taxarea angajaților din industrie — identică cu a tuturor celorlalți — și nu între salarii și premii. Afirmația la care ne referim creează în mod eronat impresia că impozitul de 3% aplicat premiilor sub 10.000 de lei reprezintă toate taxele din jocurile de noroc, susținându-se, în mod greșit, că această industrie, una dintre cele mai taxate, ar beneficia de „cea mai mica impozitare dintre toate industriile din România”. Mai mult, această abordare creează o falsă impresie că jocurile de noroc sunt o sursă constantă de venit, ceea ce este profund greșit și contrar chiar spiritului reglementărilor legale din acest domeniu. Jocurile de noroc sunt o formă de divertisment, nu o sursă sustenabilă de câștig.
De asemenea, afirmațiile „Lejeritatea juridică şi fiscală de care beneficiază industria jocurilor de noroc în România stârneşte controverse uriaşe. (…) Această afacere extinsă şi foarte prosperă, care generează profituri uriaşe, este – paradoxal – scutită de plata TVA, deşi această taxă se aplică inclusiv pe produse de strictă necesitate, cum ar fi medicamentele şi mâncarea. (…) Practic, statul român permite, cu bună ştiinţă, promovarea unei dependenţe cu impact social major, care ar trebui, în mod normal, să beneficieze de acelaşi regim de reglementare precum vânzarea şi reclamele de alcool şi tutun. însă, suspect, nu se întâmplă aşa”, sunt complet neadevărate.
Organizatorii de jocuri de noroc NU sunt scutiți de la plata TVA. În baza art. 135 din Directiva U.E. 2006/112/CE, mecanismul convențional al TVA este înlocuit în cazul organizatorilor de jocuri de noroc cu un mecanism alternativ – aplicarea taxei de autorizare, fără dreptul de a putea fi recuperată ulterior și în cuantum mai mare decât TVA, de 21% din venitul realizat. În cazul jocurilor de noroc, consumatorul (jucătorul) nu plătește contravaloarea unui serviciu prestat direct de organizator, ci o miză în schimbul unei șanse de a câștiga, valoarea serviciului nefiind determinabilă la momentul depunerii mizei și nefiind direct proporțională cu miza în sensul tradițional. La momentul încasării mizei, prestatorul nu poate elibera un bon fiscal pe care să specifice (i) venitul său final, rezultat din prestarea serviciului (acesta poate rămâne identic cu miza jucată, se poate diminua sau poate fi negativ, în funcție de câștigul jucătorului) și, prin urmare, nici (ii) TVA, în lipsa unei baze de impunere determinate în cadrul acelei tranzacții individuale (i.e., venitul prestatorului). Organizatorul de jocuri de noroc își poate determina venitul abia după ce distribuie premiile cuvenite participanților. Acest venit final este unul cumulat de la toți participanții, făcând imposibilă stabilirea și alocarea TVA individual pentru fiecare jucător (consumator final), așa cum prevede mecanismul convențional. Astfel, industria achită, în fapt, o povară fiscală mai mare, având în plus și cheltuieli nerecuperabile cu TVA-ul aferent echipamentelor și serviciilor sale, spre deosebire de oricare alt operator economic. De altfel, Federația Organizatorilor de Jocuri de Noroc – FEDBET a explicat acest lucru public într-un punct de vedere din data 6 iunie 2025, subliniind că regimul fiscal aplicabil nu este un privilegiu, ci o adaptare la natura economică specifică a acestui domeniu, prevăzută atât în Directiva UE, cât și în Codul Fiscal și în legislația specifică.
De asemenea, contrar afirmațiilor din articol, industria jocurilor de noroc contribuie semnificativ la bugetul de stat. Potrivit datelor disponibile public, taxele și contribuțiile anuale plătite de operatorii economici din domeniu se ridică la peste 1 miliard de euro anual, iar impactul pe orizontală al industriei de jocuri de noroc, este evaluat în prezent la aproximativ 3 miliarde de euro/anual.
Față de impozitele și taxele pe care le plătește orice operator economic comun, organizatorilor de jocuri de noroc li se aplică un regim de taxare specific, care cuprinde mai multe taxe speciale. Însumând toate aceste taxe suplimentare, ajungem la concluzia că organizatorii de jocuri de noroc, nu doar că nu beneficiază de un regim fiscal preferențial, ci este unul dintre cele mai drastic taxate domenii economice din România.
Dacă vom face o simulare plecând de la două societăți comerciale distincte, care activează în mediul online – (i) o societate care prestează servicii IT în mediul online și (ii) o societate care organizează jocuri de noroc tot în mediul online – ambele societăți realizând venituri anuale de 2 milioane de euro, vom ajunge la concluzia că societatea care organizează jocuri de noroc plătește anual impozite și taxe cu aproximativ 400% mai mari decât un operator economic din alt domeniu. Simularea concretă o puteți consulta în tabelul de mai jos.
| Societate IT[1] | Societate jocuri de noroc online |
| Determinarea veniturilor = cifra de afaceri | Determinarea veniturilor = încasări (mize) – câștiguri plătite jucătorilor |
| Venituri: 2.000.000 € | Venituri: 2.000.000 € |
| – | Taxă de licență[2]: 300.000 € |
| – | Contribuție responsabilitate socială: 500.000 € |
| – | Taxă specială online[3]: 300.000 € |
| TVA: 19% (deductibilă) | Taxă de autorizare: 21% – 420.000 € (nedeductibilă) |
| Profit Brut: 2.000.000 € | Profit Brut: 480.000 € |
| Impozit pe profit: 16% – 320.000 € | Impozit pe profit: 16% – 76.800 € |
| Profit Net: 1.680.000 € | Profit Net: 403.200 € |
| Total Taxe: 320.000 € | Total Taxe: 1.596.800 € – cu 399% mai mare decât în cazul societății IT |
[1] Exemplul pleacă de la ipoteza că ambele societăți realizează venituri anuale de 2 milioane de euro și niciuna dintre acestea nu are alte cheltuieli în afara impozitelor și taxelor aplicate pe activitatea comercială.
[2] Taxa anuală fixă pentru casino online.
[3] Estimativ 2%, dacă taxa de participare (miza jocului) este de 15.000.000.
Această diferență se explică prin faptul că, spre deosebire de majoritatea industriilor, care au beneficiat în decursul ultimilor ani de o stabilitate în domeniul fiscal, industria jocurilor de noroc, deși a fost suprataxată inclusiv anterior acestor ani prin raportare la majoritatea industriilor, a făcut obiectul mai multor creșteri succesive de taxe, precum și a unor măsuri dure de restrângere a activității precum interzicerea desfășurării activității în localități având mai puțin de 15.000 de locuitori. În urma acestor măsuri, piața jocurilor de noroc legală a suferit o contractare semnificativă și a devenit mult mai puțin atractivă pentru clienți din punct de vedere al premiilor puse în joc. Aceștia au migrat masiv în piața neagră, unde organizatorii nelicențiați își permit acordarea unor premii mult mai mari având în vedere că nu plătesc niciun fel de impozite și taxe, iar jucătorii nu pot beneficia de niciun fel de protecție din partea statului.
Așadar, vorbim despre un sector care nu doar că este legal și reglementat, dar este și un contributor fiscal important și transparent. Industria jocurilor de noroc are cel mai mare grad de colectare la bugetul de stat dintre toate industriile, având un procent de 98%, mult peste media națională de aproximativ 50%. Acest lucru este datorat faptului că taxarea se face înainte de a desfășura activitatea și, totodată, fiind acoperit riscul de insolvență, prin introducerea unor garanții de neplată între 1 și 5 milioane de euro per operator.
În concluzie, industria jocurilor de noroc din România este una dintre cele mai fiscalizate și reglementate industrii din mediul economic național. Tocmai din acest motiv, este esențial ca abordările jurnalistice pe această temă să se bazeze pe fapte, să ofere o perspectivă informată publicului și să evite comparații simpliste care pot genera percepții eronate sau chiar ostile.
